Cristina Țarnă: ’’În Moldova creşte rata intoleranţei faţă de corupţie ”

 

 

Experta anticorupție Cristina Țărnă explica cum putem elimina coruptia si cum putem dezvolta o cultură  anticorupţie  in Republica Moldova.

 

ALBASAT: Care din fostele  tări socialiste s-a descurcat  cel mai bine  în combaterea corupţiei  şi ce putem lua noi de la ei ?

 Cristina  TĂRNĂ,  director  adjunct  al  Centrului  Naţional  Anticorupţie : ”Probabil  că, din  lagărul socialist  cel mai bine  s-a descurcat  totuşi georgienii, dacă vorbim nu de arealul sovietic  dar anume socialist care era un pic mai larg  atunci putem să vorbim şi despre  ţările baltice  şi exemplul mai recent al României. Ce  putem învăţa de la aceste ţări,  sunt modele absolut diferite, dacă în  Georgia miracolul anticorupţiei  a constat în lupta cu  tot ce  înseamna  corupţia sistemică,  adica corupţia mică  şi nu corupţia mare, şi ei  anume au înlăturat corupţia  din poliţia rutieră,  fisc, vamă, oficiile cadastrale, secţiile de paşapoarte, tot ce înseamnă un număr mare de angajaţi ai statului  cu un contact  foarte mare cu populaţia, deci ei au înlăturat aceste vulnerabilităţi  printr-o analiză economică dacă vreţi, ei s-au gîndit  cît pierde statul  şi cît se investeşte direct în buzunarul acestor  funcţionari prost plătiţi, au eficientizat acest număr de  funcţionari, a fost redus, au fost digitalizate datele şi create regulile după care pur şi simplu nu ai unde să dai, nu ai cui să dai bani, şi în felul acesta a crescut  foarte mult  calitatea serviciilor publice acordate  populaţiei,  iar asta  per total a crescut şi rata  încrederei  cetăţenilor  în societate. Modelul tarilor Baltice şi putem să spunem şi modelul  României  este axat pe corupţia  la nivel înalt, deci  dacă în Georgia nu există o agenţie specializată de luptă împotriva  corupţiei,  deci au fost promovate politici  publice anticorupţie.  In România şi în ţările Baltice  există  agenţii specializate  anticorupţie,  mandatul cărora  se concentrează in special  pe  corupţia  la nivel înalt  şi care au înregistrat progrese în acest sens, în Lituania  spre exemplu este  o comisie de etică  care are un mandat similar cu cel al comisiei de integritate, exista serviciul  special de investigaţie  pe lîngă parlament şi preşidenţie, există în Letonia, există CNAB-ul (Biroul Naţional Anticorupţie )  la fel care este concentrat pe corupţia mare  dar reuneşte şi mandatul care a fi la noi al comisiei de integritate,  deci are mandat deplin  în domeniul de prevenire  a corupţiei. Ce putem învăţa de la ei, eu zic dacă  e să generalizăm proverbul românesc,  “peştele de la cap se strică” , la noi mulţi continua ironic dar se curăţă de la coadă, eu zic că uitandu-ne la…,  atît la georgieni  cît şi la români sau la tarile baltice, putem să spunem că nu prea contează din ce parte curăţi peştele corupţiei  de la coadă sau de la cap,  important  este să  exite o voinţă politică reală  de a face acest lucru,  ori atunci cînd ai  nişte organizaţii, instituţii abilitate cu anumite imputerniciri, sigur că oamenii trebuie lăsaţi să-şi facă  meseria, iar în momentul în care ii hărţueşti din punct de vedere a instrumentelor, a independenţii, a tot fel de fel de  reorganizări foarte  frecvente  care nu-i lasă pe oameni  să-şi facă munca,  normal că lucrurile nu avansează foarte mult  şi eu cred că asta este ceia ce trebuie să învăţăm din toate acete exemple  care le-am adus,   promovarea politicilor publice  pentru a reduce fenomenul corupţiei, pentru al preveni şi doi  un mandat foarte clar  şi ferm  şi voinţă politică  de a permite instituţiilor anticorupţie  existente în Republica  Moldova  să-şi ducă misiunea pînă la capăt.”

ALBASAT: Aş  vrea să vă întreb de ce suntem printre cele mai corupte state  şi de ce nu se înregistrează o evoluţie pe măsura  promisiunilor făcute  de autorităţi ?

Cristina  TĂRNĂ : “Părere mea personală care nu cred că  pot s-o dau ca pe o părere a instituţiei  dar dacă vorbesc în calitate de specialist   cum m-aţi invitat în domeniul respectiv  eu cred că e  totuşi  lipsa  unei voinţe  reale, eu  nu vreau să mă refer la o guvernare concretă, eu cred că o voinţă reală de a schimba lucrurile nu prea a existat în Republica Moldova,  cam niciodată, anume la subiectul corupţie  şi este una din provocările cele mai mari  şi dificile pentru multe state  şi vreau să vă spun  că  în multe state au loc  tot felul de acţiuni şi mişcări protestatare  tocmai pentru că oamenii sunt nemulţumiţi de felul în care guvernanţii înţeleg  că trebuie să facă o diferenţă cînd vine vorba de corupţie,   de ce  pentru că e păcatul  tot a lor, a guvernanţilor, corupţia  şi vă daţi seama că  e foarte greu să-ţi dai singur ţie  peste maînă  ori măsurile care sunt implementate  şi libertatea care trebuie  acordată  instituţiilor specialiizate ale statului fiindcă  sunt sigură că oamenii ştiu despre, nu odata s-a discutat despre problemele  care  se confruntă atît CNA, atît procuratura, atît CNI-ul,  ne aflăm acum drept  dovadă este ca  ne aflăm  din nou  într-un  plin proces de reformare  a tutror acestor instituţii, instanţele de judecată care la fel  e un proces  care durează foarte mult  de reformare,   deci e clar că lucrurile nu stau bine  şi lucrurile trebuie schimbate,  însă simpla schimbare nu înseamnă că   se vor produce minuni a doua zi, e foarte important cată sinceritate există, cată voinţă reală  există în randurile  celor care promovează aceste măsuri, ori în Republica Moldova deseori  avem  situaţii în care  am avut un, eu aş spune că au existat  doi ani mai proeminenţi cu iniţiative anticorupţie, in   anul 2008 a fost o explozie  a legislaţiei anticorupţie  şi anul 2013  au fost mai multe,  celebrul pachet  anticorupţiei  care introduce mai multe lucruri îndrăzneţe pentru Republica Moldova şi  a incriminat  imbogatirea  ilicită, a  precizat  posibilitatea confiscării  extinse pentru  acţiuni de coruptie, a introdus testarea integrităţii profesionale,  a sporit sancţiunile  pentru cazurile de corupţie, a introdus testarea obligatorie  la poligraf a judecătorilor şi procurorilor. Deşi a exitat o speranţă foarte mare  in acel moment  cînd în decembrie 2013  s-au votat  toate aceste  măsuri  practic la  foarte scurt timp  după asta  au început  să fie retratate  prin diferite modalităţi,  fie sunt declarate neconstituţionale  mecanismul de implementare  a testării integrităţii profesionale,  să dă o intrepretare  la fel foarte  discutabilă  la felul în care  poate fi aplicată prevederile  codului penal  ce ţine de   îmbogăţire  ilicită si confiscare  extinsă  astfel  încît practic  le face ineficiente, deci  noi  asistăm  la un proces în care  chiar dacă există nişte măsuri îmbucurătoare  pe moment  la nivel legislative,  din păcate  pînă la o implimentare  eficientă   deseori  au loc retractări  pe diferite căi,  fie parlamentul  anulează, fie curtea constituţională  anulează  şi  asta este soarta  la mai  multe iniţiative anticorupţie,  din păcate  sunt fie  neconstituţionale,  aş spune eu în ghilimele  sau parlamentul găseşte motive sa  anuleze, eu nu zic că e vorba de toate,  însă deseori lucrurile  de care se leagă  cele mai multe speranţe  pentru instituţiile responsabile  de sectorul respectiv,  din păcate deseori  ne descurajăm urmare  a acţiunilor  pe care le intreprind aşa spunem clasa guvernanţilor  sau alte instituţii  din Republica Moldova,  eu as spune că aici e problema  principală şi  dacă e să inchei  răspunsul la această întrebare  e nevoie de multă integritate  în rîndul  celor care fac legi  şi le aplică, fiindca atunci cînd  eşti integru   nu iti este frică  să adopţi  o  măsură  care ar penaliza  drastic sau ar face dificil  un act de corupţie,  iar atunci cînd  nu ai siguranţa foarte mare  e  normal că  ai reţineri  atunci cand  trebuie să promovezi o masură de acest gen.”

 

(VIDEO) ALBASAT: Cat de integra a devenit justiţia după  majorarea salariilor  judecătorilor  şi cum au fost  afectate  fondurile europene  de corupţia de la  noi din ţară ?

 

 

Cristina  TĂRNĂ  : “Nu  cred că pot măsura  integritatea judecătorilor,  noi putem să vedem dacă există sau nu  cazuri de corupţie  pentru noi mai important  afost limitarea imunităţii judecătorilor,  pentru că a devenit posibilă  instrumentarea dosarelor de corupţie  în privinţa acestora  şi în instanţă sunt  dacă eu nu greşesc  12 cazuri în privinţa a 12 judecători,  sunt şi mai multe cazuri  care sunt investigate,  înţelegînd că  noi nu puten să spunem  că e un fenomen care a apărut acum,  era un fenomen dificil de investigat  anterior din cauza imunităţii,  de asta nu putem să facem  o comparaţie  pînă la această  majorare a salariilor  sau după, fiindcă  majorarea salariilor  a intervenit  în legătură cu  creşterea rigorilor  faţă de judecători inclusiv  în legătură cu  anularea acestor imunităţi.  Dacă  e să mă uit  peste sondaje  de percepţie  şi experienţe proprii realizate de Transparency International atunci  observ că  după  ce  au  fost   majorate salariile judecătorilor  mita medie estimată  pe diferite sectoare  în cazul judecătorilor a crescut,  deci eu nu ştiu dacă a crescut  sau nu frecvenţa  sau numărul de judecători care se pretează  însă cu  siguranţă că cei care se pretează  la o remunerare ilicită  în legătură cu examenarea în instanţa de judecată unui  dosar penal  le-au crescut poftele aşa să spunem atunci cînd vine vorba de mită,  poate lucrul acesta să fie explicat  şi prin inflaţie  pentru că mita deseori se estimează în valută naţională  şi posibil şi asta să fie  o explicaţie,  rata inflaţiei care este în creştere,  nuştiu însă,  cred că pînă nu vor fie   eficient aplicate  măsurile disciplinare  şi de integritate  în privinţa judecătorilor  mărirea salariilor  de sine stătător,  rezultate foarte mari nu o să ne dea, e o condiţie absolut  esenţială ca să poti  cere de la un funcţionar mai  multe,  însă cu siguranţă  nu este unica măsură  prin care  poţi  opţine o  eradicare afenomenului corupţiei  intr-un anumit sector public.”

ALBASAT: Dvs. credeţi  în Moldova  se dezvoltă o cultură  anticorupţie  şi în opinia dvs.  în cîţi ani Republica Moldova  ar putea deveni măcar  parţial liberă de corupţie­?

Cristina  TĂRNĂ: “În Moldova  creşte rata intoleranţei  faţă de corupţie  ori asta este premiza  de bază pentru a crea un  o cultură anticorupţie, eu  chiar  aş numi   o cultură  de integritate  mai degraba decit o cultură anticorupţie. Ceia ce este dificil pentru  noi ca să spunem că avem o  cultură anticorupţie, e insuficient să vedem, la moment dacă nu greşesc  între 70 şi 80 la sută  dintre  cetăţenii   care răspund la sondaje spun  că ei nu acceptă  să  dea mită şi se simt  foarte frustrate, deranjaţi se simt prost  în momentul cînd trebuie să dea  mită,  atunci cînd va creşte şi rata acelor  care  refuză categoric să dea mită  pe de o parte, pe de altă parte  atunci cînd va spori  rata denunţilor  despre infracţiuni de corupţie  care le sunt cunoscute cetăţenilor  atunci vom putea vorbi despre  existenţa unei culturi anticorupţie,  totuşi există  cetăţeni cumsecade dacă vreţi, oamenii de bună credinţă  consideră un lucru ruşinos  să vii să declari despre un act de corupţie,  ei sunt deranjaţi, nu le place, vorbesc despre asta   între prieteni, rude,  însă  încearcă să evite  să creeze probleme altora,  atunci se vorbeşte foarte mult în societate,  cetăţenii deocamdată  sunt mai puţini pregătiţi  să ajute organele de drept  pentru a dezvălui şi de a  investiga tragerea la răspundere  funcţionarii care  se fac responsabili  de acte de corupţie,  despre care cunosc,  un exemplu relevant în acest sens  dacă vreţi, este şi  pornind de la clasa politică,  noi avem mai mulţi deputaţi  care afirmă, că-i cunosc  cu siguranţă, că  au avut loc acţiuni de corupere  a colegilor lor  sau în ministere,  staţiul public  este  foarte incărcat  de declaraţii de acest gen, pe care in primul rand - dacă e să vorbim despre  o cultură anticorupţie  aceşti funcţionari  şi demnitari ar trebui in primul rand  să ne comunice la  Procuratură sau la Centrul Naţional Anticorupţie  şi să contribui la documentarea  lor dacă într-adevăr cunosc si in al doilea rand - ele  nu se fac în primul rînd în spaţiul public  şi totuşi dacă au fost făcute în spaţiul public   CNA se autosesizează de fiecare dată,  îi citează pentru ai putea  demara o anchetă  corespunzătoare pe aceste cazuri  şi deseori ne trezim  cu una din două,  fie acesti demnitari  politicieni refuză  să se prezinte şi consideră că CNA trebuie să investigeze  fără contribuţia lor nemijlocită pe de o parte, pe de altă  parte,  atunci cînd vin de foarte multe ori,  omit să ofere detalii suplimentare  şi spun că  doar a fost o declaraţie politică şi nu a fost o declaraţie de substanţă,  ca in relitate ei  nu cunosc,   deci este doar o notiune foarte vagă  declaraţie politică,  dar oricum,  şi eu cred că  o cultură anticorupţie  o să existe atunci cînd  atît cetăţeanul de rînd  ciţ şi guvernanţii, politicienii de nivel înalt   o să aibă o altă atitudine,  această intoleranţă,  acest discomfort care îl provoacă cunoaşterea că exită  un act de corupţie să se manifeste  printr-o colaborare  activă cu organele de drept. Oamenii deseori se gîndesc, bine eu as denunta dar   asta înseamnă  ca trebuie să  merg o data, de doua ori la anchetator  şi la procuror  apoi  trebuie să mearg  în instanţa de judecată  ca martor,  o să pierd timpul.  In vest acolo  există această cultură  anticorupţie,  în realitate  nu are  nimeni o problemă să meargă în instanţa  ori de cite ori este necesară,  să se prezinte în faţa procurorului, să comunice Agenţiei Anticorupţie  detaliile  pe care le cunoaşte  fără nici o reţinere,  la noi această reţinere  există,  deocamdată prevalează starea de  comfort sau de comoditate  mai bine nu mă complic  si mai bine nu fac probleme la nimeni. Deci asta sunt problemele  dacă vreţi  ca să creem o cultură anticorupţie  în  Republica Moldova.”

Indicele Percepţiei Corupţiei în lume